Macrodontie anomalie dentară ereditară caracterizată prin apariţia pe arcada dentară a unuia sau mai multor dinţi măriţi în volum; pe lângă creşterea dimensiunilor coronare şi radiculare, dinţii afectaţi prezintă şi o accelerare a dezvoltării şi a erupţiei; macrodonţia poate fi localizată, parţială sau generalizată.
Malocluzie dentară contact defectuos al ansamblului dinţilor de pe un maxilar în raport cu celălalt atunci când gura este închisă.
Mandibulă os în formă de potcoavă apartinând maxilarului inferior, care se uneşte cu craniul prin articulaţia temporomandibulară.
Măsea de minte al treilea molar se mai numeşte şi "măsea de minte", iar ştiinţific "Dens sapientiae" sau "Dens serotinus".El este situat în partea posterioară a arcadelor dentare, fiind un dinte lateral.
Masticaţie activitate fiziologică, factor principal în formarea şi evoluţia ocluziei în plan mezio-distal.
Materiale de amprentă produse ce reproduc fidel amănuntele câmpului protetic.
Matricea dentară este o piesă dentară metalică sau nemetalică care se fixează pe dinte după diferite tehnici, având ca scop adaptarea perfectă a obturaţiei la nivelul pragului gingival şi realizarea unei arii de contact cu dintele vecin corect plasate.
Menton este o proeminenţă osoasă anterioară, mediană, rotunjită, a mandibulei.
Microabraziunea smalţului metodă foarte bună şi cu rezultate de durată pentru îndepărtarea zonelor de smalţ cu coloraţii de diferite origini, cu o folosire uşoară şi nedureroasă pentru pacient.
Mobilometru instrument de măsurare a mobilităţii dentare cu o precizie de 10 microni.
Molar de 6 ani dinte permanent, care conform lui Angle este cheia ocluziei. Produce cea de-a doua înălţare a ocluziei şi stabileşte relaţiile ocluzale în plan vertical. Apare în jurul vârstei de 6 ani.
Molari dinţi cu patru sau cinci cuspizi şi au rolul de a mesteca şi tritura alimentele. Sunt în număr de 12 (6 superiori şi 6 inferiori). Molarii superiori au trei rădăcini, iar cei inferiori au două rădăcini.
Mucocel chist mucoid al glandelor salivare mici (accesorii) care se formează în urma microtraumatismelor legate de obiceiuri şi ticuri. Este mai frecvent la buza inferioară, dar poate fi întâlnit şi pe mucoasa obrazului, limbii sau a planseului bucal.